Acts of the Apostles, глава 8

Saul se Ónvoise la uciderea lui Ştefan. Œn ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire Ómpotriva Bisericii din Ierusalim. Şi toţi, afară de apostoli, s-au Ómprăştiat prin părţile Iudeii şi ale Samariei.

Nişte oameni temători de Dumnezeu au Óngropat pe Ştefan, şi l-au jelit cu mare t‚nguire.

Saul de partea lui, făcea prăpăd Ón Biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbaţi şi pe femei, şi-i arunca Ón temniţă.

Cei ce se Ómprăştiaseră, mergeau din loc Ón loc, şi propovăduiau Cuv‚ntul.

Filip s-a cobor‚t Ón cetatea Samariei, şi le-a propovăduit pe Hristos.

Noroadele luau aminte cu un g‚nd la cele spuse de Filip, c‚nd au auzit şi au văzut semnele, pe care le făcea.

Căci din mulţi Óndrăciţi ieşeau duhuri necurate, şi scoteau mari ţipete; mulţi slăbănogi şi şchiopi erau tămăduiţi.

Şi a fost o mare bucurie Ón cetatea aceasta.

Œn cetate era un om, numit Simon, care zicea că este un om Ónsemnat; el vrăjea şi punea Ón uimire pe poporul Samariei.

Toţi, de la mic p‚nă la mare, Ól ascultau cu luare aminte, şi ziceau: ÑAcesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numeşte ,mareí.

Œl ascultau cu luare aminte, pentru că multă vreme Ói uimise cu vrăjitoriile lui.

Dar c‚nd au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Œmpărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezaţi, at‚t bărbaţi c‚t şi femei.

Chiar Simon a crezut; şi după ce a fost botezat, nu se mai despărţea de Filip, şi privea cu uimire minunile şi semnele mari care se făceau.

Apostolii, care erau Ón Ierusalim, c‚nd au auzit că Samaria a primit Cuv‚ntul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan.

Aceştia au venit la Samariteni, şi s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sf‚nt.

Căci nu Se pogor‚se Óncă peste nici unul din ei, ci fuseseră numai botezaţi Ón Numele Domnului Isus.

Atunci Petru şi Ioan au pus m‚inile peste ei, şi aceia au primit Duhul Sf‚nt.

C‚nd a văzut Simon că Duhul Sf‚nt era dat prin punerea m‚inilor apostolilor, le-a dat bani, şi a zis: ÑDaţi-mi şi mie puterea aceasta, pentru ca peste oricine-mi voi pune m‚inile, să primească Duhul Sf‚nt.î Dar Petru i-a zis: ÑBanii tăi să piară Ómpreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani!

Tu n-ai nici parte, nici sorţ Ón toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată Ónaintea lui Dumnezeu.

Pocăieşte-te dar de această răutate a ta, şi roagă-te Domnului să ţi se ierte g‚ndul acesta al inimii tale, dacă este cu putinţă; căci văd că eşti plin de fiere amară, şi Ón lanţurile fărădelegii.î Simon a răspuns: ÑRugaţi-vă voi Domnului pentru mine, ca să nu mi se Ónt‚mple nimic din ce aţi zis.î După ce au mărturisit despre Cuv‚ntul Domnului, şi după ce l-au propovăduit, Petru şi Ioan s-au Óntors la Ierusalim, vestind Evanghelia Ón multe sate de ale Samaritenilor.

Un Ónger al Domnului a vorbit lui Filip, şi i-a zis: ÑScoală-te, şi du-te spre miazăzi, pe drumul care pogoară spre Ierusalim la Gaza, şi care este pustiu.î Filip s-a sculat şi a plecat. Şi iată că un Etiopian, un famen cu mare putere la Ómpărăteasa Candace a Etiopienilor, şi Óngrijitorul tuturor vistieriilor ei, venit la Ierusalim ca să se Ónchine, se Óntorcea de acolo, şi şedea Ón carul lui, şi citea pe proorocul Isaia.

Duhul a zis lui Filip: ÑDu-te, şi ajunge carul acesta!î Filip a alergat, şi a auzit pe Etiopian citind pe proorocul Isaia. El i-a zis: ÑŒnţelegi tu ce citeşti?î Famenul a răspuns: ÑCum aş putea să Ónţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?î Şi a rugat pe Filip să se suie Ón car, şi să şadă Ómpreună cu el.

Locul din Scriptură, pe care-l citea, era acesta: ÑEl a fost dus ca o oaie la tăiere; şi, ca un miel fără glas Ónaintea celui ce-l tunde, aşa nu Şi-a deschis gura; Ón smerenia Lui, judecata I-a fost luată. Şi cine va zugrăvi pe cei din timpul Lui? Căci viaţa I-a fost luată de pe păm‚nt.î Famenul a zis lui Filip: ÑRogu-te, despre cine vorbeşte proorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?î Atunci Filip a luat cuv‚ntul, a Ónceput de la Scriptura aceasta, şi i-a propovăduit pe Isus.

Pe c‚nd Óşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: ÑUite apă; ce mă Ómpiedică să fiu botezat?î Filip a zis: ÑDacă crezi din toată inima, se poate.î Famenul a răspuns: ÑCred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.î A poruncit să stea carul, s-au pogor‚t am‚ndoi Ón apă, şi Filip a botezat pe famen.

C‚nd au ieşit afară din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut. Œn timp ce famenul Óşi vedea de drum, plin de bucurie, Filip se afla la Azot, de unde s-a dus p‚nă la Cezarea. Şi propovăduia Evanghelia Ón toate cetăţile prin care trecea.