Ecclesiastes, глава 11

Aruncă-ţi p‚inea pe ape, şi după multă vreme o vei găsi iarăşi!

Œmparte-o Ón şapte şi chiar Ón opt, căci nu ştii ce nenorocire poate da peste păm‚nt.

C‚nd se umplu norii de ploaie, o varsă pe păm‚nt. Ori Óncotro ar cădea copacul, fie spre miazăzi, fie spre miazănoapte, Ón locul unde cade, acolo răm‚ne.

Cine se uită după v‚nt, nu va semăna, şi cine se uită după nori, nu va secera.

Cum nu ştii care este calea v‚ntului, nici cum se fac oasele Ón p‚ntecele femeii Ónsărcinate, tot aşa nu cunoşti nici lucrarea lui Dumnezeu, care le face pe toate.

Dimineaţa, seamănă-ţi săm‚nţa, şi p‚nă seara nu lăsa m‚na să ţi se odihnească, fiindcă nu ştii ce va izbuti, aceasta sau aceea, sau dacă am‚ndouă sunt deopotrivă de bune.

Dulce este lumina şi o plăcere pentru ochi să vadă soarele.

Deci, dacă un om trăieşte mulţi ani, să se bucure, Ón toţi anii aceştia, şi să se g‚ndească ce multe vor fi zilele de Óntuneric. Tot ce va veni este deşertăciune.

Bucură-te, tinere, Ón tinereţea ta, fii cu inima veselă c‚t eşti t‚năr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi; dar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată.

Goneşte orice necaz din inima ta, şi depărtează răul din trupul tău; căci tinereţea şi zorile vieţii sunt trecătoare.