Book of Isaiah, глава 7

S-a Ónt‚mplat, pe vremea lui Ahaz, fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, Ómpăratul lui Iuda, că Reţin, Ómpăratul Siriei, s-a suit cu Pecah, fiul lui Remalia, Ómpăratul lui Israel, Ómpotriva Ierusalimului, ca să-l bată; dar n-a putut să-l bată.

C‚nd au venit şi au spus casei lui David: ÑSirienii au tăbăr‚t Ón Efraim!î a tremurat inima lui Ahaz şi inima poporului său, cum se clatină copacii din pădure c‚nd bate v‚ntul.

Atunci Domnul a zis lui Isaia: ÑIeşi Ónaintea lui Ahaz, tu şi fiul tău Şear-Iaşub, la capătul canalului de apă al iazului de sus, pe drumul care duce la ogorul Ónălbitorului, şi spune-i: ,Ia seama şi fii liniştit; nu te teme de nimic, şi să nu ţi se Ónmoaie inima, din pricina acestor două cozi de tăciuni care fumegă: din pricina m‚niei lui Reţin şi a Siriei, şi din pricina fiului lui Remalia!

Nu te teme că Siria g‚ndeşte rău Ómpotriva ta, şi că Efraim şi fiul lui Remalia zic: ,Să ne suim Ómpotriva lui Iuda, să batem cetatea, s-o spargem, şi să punem Ómpărat Ón ea pe fiul lui Tabeel.î Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ÑAşa ceva nu se va Ónt‚mpla şi nu va avea loc.

Căci Damascul va fi capitala Siriei, şi Reţin va fi capitala Damascului. Şi peste şaizeci şi cinci de ani, Efraim va fi nimicit şi nu va mai fi un popor.

Samaria va fi capitala lui Efraim, şi fiul lui Remalia va fi capul Samariei. Dacă nu credeţi, nu veţi sta Ón picioare.î Domnul a vorbit din nou lui Ahaz, şi i-a zis: ÑCere un semn de la Domnul, Dumnezeul tău; cere-l, fie Ón locurile de jos, fie Ón locurile de sus.î Ahaz a răspuns. ÑNu vreau să cer nimic, ca să nu ispitesc pe Domnul.î Isaia a zis atunci: ÑAscultaţi totuşi, casa lui David! Nu vă ajunge oare să obosiţi răbdarea oamenilor, de mai obosiţi şi pe a Dumnezeului meu?

De aceea Domnul Ónsuşi vă va da un semn: Iată, fecioara va răm‚ne Ónsărcinată, va naşte un fiu, şi-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).

El va m‚nca sm‚nt‚nă şi miere, p‚nă va şti să lepede răul şi să aleagă binele.

Dar Ónainte ca să ştie copilul să lepede răul, şi să aleagă binele, ţara de ai cărei doi Ómpăraţi te temi tu, va fi pustiită.î ÑDomnul va aduce peste tine, peste poporul tău şi peste casa tatălui tău, zile cum n-au mai fost niciodată, din ziua c‚nd s-a despărţit Efraim de Iuda (adică pe Ómpăratul Asiriei).

Œn ziua aceea, Domnul va şuiera muştelor, de la capătul r‚urilor Egiptului, şi albinelor din ţara Asiriei; ele vor veni, şi se vor aşeza toate Ón v‚lcelele pustii, şi Ón crăpăturile st‚ncilor, pe toate stufişurile, şi pe toate imaşurile.

Œn ziua aceea, Domnul va rade, cu un brici luat cu chirie de dincolo de R‚u, şi anume cu Ómpăratul Asiriei, capul şi părul de pe picioare; ba va rade chiar şi barba.

Œn ziua aceea, fiecare va hrăni numai o juncă şi două oi, şi vor da un aşa belşug de lapte Ónc‚t vor m‚nca sm‚nt‚nă; căci cu sm‚nt‚nă şi cu miere se vor hrăni toţi cei ce vor răm‚ne Ón ţară.

Œn ziua aceea, orice loc care va avea o mie de butuci de viţă, preţuind o mie de sicli de argint, va fi lăsat pradă mărăcinilor şi spinilor: vor intra acolo cu săgeţi şi cu arcul, căci toată ţara nu va fi dec‚t mărăcini şi spini.

Şi toţi munţii lucraţi cu cazmaua acum, nu vor mai fi cutreieraţi, de frica mărăcinilor şi a spinilor; vor da drumul boilor Ón ei, şi le vor bătători oile.