The Gospel According to Mark, глава 4

Isus a Ónceput iarăşi să Ónveţe pe norod l‚ngă mare. Fiindcă se adunase foarte mult norod la El, S-a suit şi a şezut Óntr-o corabie, pe mare; iar tot norodul stătea pe ţărm l‚ngă mare.

Apoi a Ónceput să-i Ónveţe multe lucruri Ón pilde; şi, Ón Ónvăţătura pe care le-o dădea, le spunea: Ascultaţi! Iată, semănătorul a ieşit să semene.

Pe c‚nd semăna, o parte din săm‚nţă a căzut l‚ngă drum: au venit păsările şi au m‚ncat-o.

O altă parte a căzut pe un loc st‚ncos, unde n-avea mult păm‚nt: a răsărit Óndată, pentru că n-a dat de un păm‚nt ad‚nc; dar, c‚nd a răsărit soarele, s-a pălit; şi, pentru că n-avea rădăcină, s-a uscat.

O altă parte a căzut Óntre spini; spinii au crescut, au Ónecat-o, şi n-a dat rod.

O altă parte a căzut Ón păm‚nt bun: a dat rod, care se Ónălţa şi creştea; şi a adus: una treizeci, alta şaizeci, şi alta o sută.î Apoi a zis: cine are urechi de auzit, să audă.î C‚nd a fost singur, cei ce erau Ón jurul Lui Ómpreună cu cei doisprezece, L-au Óntrebat despre pilde.

ÑVouăî, le-a zis El, Ñv-a fost dat să cunoaşteţi taina Œmpărăţiei lui Dumnezeu; dar pentru cei ce sunt afară din numărul vostru, toate lucrurile sunt Ónfăţişate Ón pilde; pentru ca, Ñmăcar că privesc, să privească şi să nu vadă, şi măcar că aud, să audă şi să nu Ónţeleagă, ca nu cumva să se Óntoarcă la Dumnezeu, şi să li se ierte păcatele.î El le-a mai zis: ÑNu Ónţelegeţi pilda aceasta? Cum veţi Ónţelege atunci toate celelalte pilde?î Semănătorul seamănă Cuv‚ntul.

Cei Ónfăţişaţi prin săm‚nţa căzută l‚ngă drum, sunt aceia Ón care este semănat Cuv‚ntul; dar după ce l-au auzit, vine Satana Óndată, şi ia Cuv‚ntul semănat Ón ei.

Tot aşa, cei Ónfăţişaţi prin săm‚nţa căzută Ón locurile st‚ncoase, sunt aceia care, c‚nd aud Cuv‚ntul, Ól primesc Óndată cu bucurie; dar n-au rădăcină Ón ei, ci ţin p‚nă la o vreme; şi cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuv‚ntului, se leapădă Óndată de el.

Alţii sunt cei Ónfăţişaţi prin săm‚nţa căzută Óntre spini; aceştia sunt cei ce aud Cuv‚ntul; dar năvălesc Ón ei grijile lumii, Ónşelăciunea bogăţiilor şi poftele altor lucruri, care Óneacă Cuv‚ntul, şi-l fac astfel neroditor.

Alţii apoi sunt Ónfăţişaţi prin săm‚nţa căzută Ón păm‚nt bun. Aceştia sunt cei ce aud Cuv‚ntul, Ól primesc, şi fac rod: unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută.î El le-a mai zis: ÑOare lumina este adusă ca să fie pusă sub baniţă, sau sub pat? Nu este adusă ca să fie pusă Ón sfeşnic?

Căci nu este nimic ascuns, care nu va fi descoperit, şi nimic tăinuit, care nu va ieşi la lumină.

Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.î El le-a mai zis: ÑLuaţi seama la ce auziţi. Cu ce măsură veţi măsura, vi se va măsura: şi vi se va da şi mai mult.

Căci celui ce are, i se va da; dar de la cel ce n-are, se va lua şi ce are.î El a mai zis: ÑCu Œmpărăţia lui Dumnezeu este ca atunci c‚nd aruncă un om săm‚nţa Ón păm‚nt; fie că doarme noaptea, fie că stă treaz ziua: săm‚nţa Óncolţeşte şi creşte fără să ştie el cum.

Păm‚ntul rodeşte singur: Ónt‚i un fir verde, apoi spic, după aceea gr‚u deplin Ón spic; şi c‚nd este coaptă roada, pune Óndată secera Ón ea, pentru că a venit secerişul.î El a mai zis: ÑCu ce vom asemăna Œmpărăţia lui Dumnezeu, sau prin ce pildă o vom Ónfăţişa?

Se aseamănă cu un grăunte de muştar, care, c‚nd este semănat Ón păm‚nt, este cea mai mică dintre toate seminţele de pe păm‚nt; dar, după ce a fost semănat, creşte şi se face mai mare dec‚t toate zarzavaturile, şi face ramuri mari, aşa că păsările cerului Óşi pot face cuiburi la umbra lui.î Isus le vestea Cuv‚ntul prin multe pilde de felul acesta, după cum erau ei Ón stare să-L priceapă.

Nu le vorbea deloc fără pildă; dar, c‚nd era singur la o parte, lămurea ucenicilor Săi toate lucrurile.

Œn aceeaşi zi, seara, Isus le-a zis: ÑSă trecem Ón partea cealaltă.î După ce au dat drumul norodului, ucenicii L-au luat Ón corabia Ón care se afla, şi aşa cum era. Œmpreună cu El mai erau şi alte corăbii.

S-a st‚rnit o mare furtună de v‚nt, care arunca valurile Ón corabie, aşa că mai că se umplea corabia.

Şi El dormea la c‚rmă pe căpăt‚i. Ucenicii L-au deşteptat, şi I-au zis: ÑŒnvăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?î El S-a sculat, a certat v‚ntul, şi a zis mării: ÑTaci! Fără gură!î V‚ntul a stat, şi s-a făcut o linişte mare.

Apoi le-a zis: ÑPentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?î I-a apucat o mare frică, şi ziceau unii către alţii: ÑCine este acesta de Œl ascultă chiar şi v‚ntul şi marea?î